A doua viață! ...


Ce rost ar avea, viața pe pământ
Doar să te naști, o clipă să trăiești
Și s-ajungi în mormânt? ,
Viața să-ți zboare, ca frunzele-n vânt
Când primăverile, râd an de an
Susținând flori, albe ca cele de castan?

Oricât de mult am susține, că o trăim
Ne basculăm, la capăt, într-o groapă,
Pe care necăjiții, lumii o sapă,
Pentru țigări câțiva bănuți
Și-o sticlă cu vin.

Sigur n-am fost vreodată, coacervate goale
În apa unei bălți, în care a trăznit,
Ar fi născut pe-acestă, scurtă cale,
Din nou coacervate, în timpul infinit,
Și făr-acizi, nucleici îndat, ar fi pierit.

Darwin răposatul, nu a lăsat urmași
De teamă dezvoltarea, să nu-i facă fluturași,
Să îi consume păsări, bunăoară
Ca mohorâta, dar deșteapta cioară,

Sau poate deveneau, mulțimi de dinozauri,
Și nu se ajungea tocmai la omenire
La minte, conștiință și gândire, a
Deosebitului, creator de versuri în Psaltire,

Ne-ai cununat Doamne cu veșnicia,
Cu timpul infinit și spațiul,
Care, nu are margini,
Odată la geneză
Pe urmă, prin Mesia,
Ne-ai dat pe veci viață,
Cu toată bucuria...
Mărire Ție, ca și slavă, Lui
Adevărații creatori ai Universului,
Cu Duhul ce v-a făcut cunoscuți,
Care arată Luceafărul Înalt și luceferii căzuți!

Moldovan Pavel
08.12. 2024.
Alba Iulia